Inima este un muschi ce functioneaza asemenea unei pompe. Ea este divizata in patru camere: doua superioare -atrii  si doua inferioare -ventricule. Inima bate (se contracta) atunci cand este strabatuta de un impuls electric generat de “stabilizatorul natural” al inimii -nodulul sinusal sau sinoatrial (NS). In cazul ritmului cardiac normal, numit si ritm sinusal, impulsul pleaca din atriul drept, se propaga in tot atriul si in nodul atrioventricular (AV). De aici, impulsul (stimulul) este condus printr-o retea de fibre specializate (sistemul His-Purkinje) la toate celulele ventriculelor. Acest traseu trebuie urmat cu exactitate pentru ca inima sa functioneze normal. Atat timp cat stimulul electric este transmis normal, inima pompeaza sange si se contracta intr-un ritm normal (intre 60 -100 ori pe minut).
 
Termenul de aritmie se refera la orice modificare a ritmului normal al impulsurilor electrice, determinand un ritm cardiac neregulat. Unele aritmii dureaza atat de putin (de exemplu, o pauza temporara sau o contractie prematura) incat ritmul cardiac nu este afectat. Dar daca aritmiile dureaza mai mult, ritmul cardiac poate fi prea rapid, prea lent sau neregulat.

Termenul de tahicardie se refera la o frecventa cardiaca de peste 100 batai pe minut. 
 
Vorbim de  bradicardie atunci cand frecventa cardiaca este mai mica de 60 batai pe minut.